Blog

Luand lucrurile in sens biblic, am putea spune ca Adam si Eva au fost primele cazuri cunoscute de imigratie- au fost nevoiti, datorita unui eveniment cataclismic, sa paraseasca tinuturile lor de bastina pentru un alt loc sub soare. Urma lor nu s-a pierdut cu totul si astazi au impanzit Pamantul cu miliarde de urmasi…

Tendinta de a parasi tinuturile natale in cautarea unor vieti mai bune este un fenomen natural, bine inradacinat in genele specie umane. In secolele XVIII-XIX marile emigratii usurau povara sociala de pe batranul continent, tintind taramuri pline de promisiuni- America, Australia, Argentina sau Africa de Sud.

In anii postbelici, fenomenul emigratiei in masa a fost o constanta a istoriei europene. Manati de saracie, lipsa de locuri de munca sau razboaie civile si persecutie, sute de mii de spanioli, greci, turci sau italieni au impanzit, prin numarul lor, tarile mai dezvoltate ale Europei. In anii ’60-’70, in timpul boom-ului economic, tari precum Germania, Franta sau Marea Britanie beneficiau din plin de pe urma numarului mare de forta de munca ieftina.

Anii ’80 au fost anii Magrebului – sute de mii de Nord Africani au ajuns pe coastele primitoare ale Mediteranei, stabilindu-se in tari inrudite lingvistic, ca si Franta, Spania sau Portugalia.

Dupa caderea zidului Berlinului, a fost randul est-europenilor sa ingroase tavalugul emigratiei. Un val masiv de polonezi, cehi, unguri, romani sau ex-yugoslavi a invadat Europa de Vest, in cautare de locuri de munca mai bine platite.

Asa cum spunea reputatul istoric englez Tony Judt, Europa moderna a fost marcata de vastele miscari de popoare din ultimii 50 de ani, un fenomen accentuat de schimburi culturale, ce vor modifica, in mod ireversibil, obiceiurile si modul de viata al societatii contemporane.

Privind in jurul nostru vedem ca, dupa 2005, am ajuns in mod esential un popor de emigratie. Astazi se estimeaza ca in jur de 2,7 milioane de romani traiesc si muncesc peste hotare, intre granitele Uniunii Europene. Nu cred ca gresesc spunand ca fiecare dintre noi, cei care citim acest articol, cunoastem personal cel putin un caz – prieten, ruda sau fost coleg – care a luat calea strainatatii.

Pentru tara noastra, vasta emigratie a fost in general un fenomen pozitiv din mai multe considerente:

- A creeat un debuseu pentru masele mari de forta de lucru necalificata, care au reusit sa isi asigure in strainatate un standard de viata mai ridicat.

- A asigurat o sursa de venit pentru cei ramasi in tara, care primeau periodic bani din diaspora.

- Banii trimisi acasa au generat o sursa suplimentara de investitii, ce a alimentat economia si a contribuit in mare masura la cresterea economica din anii 2005-2008.

- In ultimul rand, au fost o sursa rapida de transfer cultural. Concetatentii nostrii, expusi de cele mai multe ori unui sistem social si economic functional, au primit o lectie intensiva si valoroasa privind modelele de convietuire si respectul fata de valori.

Sunt curios daca toate aceste lectii ne vor pregati pentru viitorul val de imigratie la care, mai devreme sau mai tarziu, va fi supusa si tara noastra?!

Odata cu integrarea in UE, cu perspectivele reale de crestere ale nivelului de trai (care vor continua, cred, si dupa aceasta perioada prelungita de recesiune), Romania va deveni, ca si alte state est europene, tinta unui mare val de imigratie din tarile limitrofe.

In acest moment in Romania activeaza circa 60.000 de cetateni straini, din care majoritatea cu afaceri sau in locuri de munca calificata. La o pondere de 22 milioane de locuitori, aceasta este o cifra relativ nesemnificativa.

Ma intreb – cum va reactiona societatea noastra la zecile de mii de imigranti saraci din Bangladesh, Africa Centrala, India, Indonezia sau din Orientul Mijlociu- care in cativa ani vor popula strazile, magazinele si care vor concura pentru locurile de munca din tara noastra?

Privind in sens pozitiv – imigratia ajuta la reglarea unor deficite in ceea ce priveste piata muncii si, prin cresterea nivelului de ocupare al locurilor de munca, contribuie la competitivitatea economiei si cresterea veniturilor bugetare.

In sens negativ, influxul unor grupuri mari de oameni saraci si dezradacinati va duce cu sine la o serie de probleme de adaptare - atat ale minoritatii emigrante dar si a majoritatii locale – cresterea infractionalitatii, importarea unor obiceiuri si traditii straine locului, tensiuni religioase etc.

Sunt curios cat de pregatita va fi Romania sa devina o societate multiculturala toleranta si binevoitoare asa cum au fost, pana nu demult, Italia sau Spania- tarile predilecte in care emigreaza astazi concetatenii nostri!

– de Serban Mrejeriu

Serban Mrejeriu